| 1.
|
CHINU'I, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A produce sau a îndura suferinţe fizice sau morale intense. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 2. Refl. A se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva. [Prez. ind. si: ch'inui] - Chin + suf. -ui.Sursă
: DEX'98
( 8510)
- valeriu |
| |
| 2.
|
A se chinui ≠ a se desfăta
Sursă
: Antonime
(69121)
- siveco |
| |
| 3.
|
CHINU'I vb. 1. a suferi, (înv. si reg.) a se ticăi, (înv.) a se nevoi, a (se) strădui. (Se ~ foarte tare din cauza bolii.) 2. v. durea. 3. a necăji, a supăra. (Îl ~ o tuse rebelă.) 4. v. tortura. 5. v. strădui. 6. v. zbuciuma. 7. a consuma, a frământa, a munci, (fig.) a apăsa, a măcina, a musca, a roade. (Îl ~ o dragoste neîmpărtăsită.) 8. v. ob-seda. Sursă
: Sinonime
( 176909)
- siveco |
| |
| 4.
|
chinu'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. chinui'esc, imperf. 3 sg. chinui'a; conj. prez. 3 sg. si pl. chinui'ască
Sursă
: DOR
(231922)
- siveco |
| |
| 5.
|
A CHINU//'I ~'esc tranz. 1) A face să se chinuie; a supune unui chin; a căzni. 2) A supune unor necazuri; a necăji; a supăra. [Sil. -nu-i] /chin + suf. ~ui
Sursă
: NODEX
(327654)
- siveco |
| |
| 6.
|
A SE CHINU'I mă ch'inui intranz. 1) A se supune unui chin; a se căzni. 2) A depune eforturi susţinute; a se strădui din răsputeri; a se căzni; a se munci; a se necăji; a se osteni; a se obosi. [Sil. -nu-i] /chin + suf. ~ui
Sursă
: NODEX
(327655)
- siveco |
| |
|
|